Dreptul la libera exprimare prost inteles

       Initial as fi dorit sa abordez controversata tema a filmului 3 D. E acesta mai special decat cel clasic? Cu siguranta! E mai bun? Ramane de discutat! M-am abatut de la acest subiect insa (nu am renuntat la el! va fi dezbatut in proximele postari) pentru ca am dat peste un articol despre Sam Worthington... Mesajul acestui articol era ca Sam Worthington desi a jucat in filme premiate, care au avut mari audiente cum ar fi: Avatar, Terminator-Salvarea, isi joaca rolurile bine dar nu impresionant si ca autorul articolului nu i-ar duce deloc lipsa daca subit acesta nu ar mai aparea in filme...
        Facand acum o mica paranteza, dar necesara pentru a-mi evidentia punctul de vedere, trebuie sa va spun ca am un profesor care atunci cand incepem cu "Parerea mea este ca...." sau "Eu cred ca...." ne opreste imediat si cu o mimica nu foarte prietenoasa, cu o spranceana ridicata si cu o privire dispretuitoare arunca sageti din ochii sai caprui spunandu-ne: "TU ai pareri???? NU exista asa ceva! Ori ai certitudini ori n-ai nimic!" Abia astazi l-am inteles...
        Romania este un stat democratic, avem dreptul la libera exprimare si trebuie sa ne bucuram de acest drept la fel de mult cum ne-am bucurat (cei care s-au bucurat...) la caderea comunismului, tocmai pentru ca acum nu mai alegem ceva doar pentru ca acel ceva e singura noastra optiune, ci o facem pentru ca o consideram cea mai buna varianta pentru noi la momentul respectiv. Dezavantajul acestei libertati de exprimare este unul singur: se trezesc toti sa-si dea cu parerea de dragul parerii. Acesta este si cazul celui care a scris articolul despre care va spuneam mai sus. Daca ar fi fost un critic de arta si ar fi adus argumente pertinente si daca Sam Worthington este genul de persoana care considera criticile constructive cred ca nici el nu s-ar fi suparat, dar autorul articolului nu este nici pe departe o persoana specializata in domeniu, e doar un 'cutarica' lipsit de ocupatie caruia pur si simplu ii displace acest Sam Worthington si s-a gandit el ca daca poate sa-l denigreze de ce sa n-o faca, pana la urma e parerea lui si are tot dreptul sa si-o exprime! nu? NU! Evident ca NU! Cel putin NU atata timp cat il desparte de Sam Worthington un Institut De Arta Dramatica, cateva colaborari cu actori si regizori importanti si cateva nominalizari la premii importante din lumea filmului....
       Asadar, revenind la paranteza facuta, ii dau dreptate domnului profesor si ridic si adopt si eu mimica mea neprietenoasa, ridic o spranceana, arunc sageti din ochii mei verzi si-i spun respectivului: "TU ai pareri???? " pentru ca imi este clar ca nu are pregatirea necesara pentru a formula niste certitudini, cel putin nu in acest domeniu!

Sunt constructive sau nu jocurile pe calculator inspirate din viata eroilor cu care ne mandrim?

Documentandu-ma pentru lucrarea mea de licenta, care o are pe Ioana D' Arc ca subiect central, am descoperit pe youtube un trailer al unui joc cu aceasta. Nimic rau in asta. E bine ca cei mici pot face cunostinta cu aceasta eroina inca de la varste fragede. Singurul aspect negativ este ca jocul se axeaza mai mult pe latura razboinica a acesteia. In continuare nimic de condamnat, pana la urma francezii n-ar fi castigat niciodata batalia de la Orleans daca n-ar fi fost Ioana in fruntea ostirii franceze si nici printul Carol al VII lea n-ar fi devenit rege daca nu l-ar fi incoronat ea in Catedrala Rheims in urma bataliilor castigate... Dar cum ramane cu copila care si-a sacrificat fecioria in numele tarii sale, cu femeia in devenire care si-a refuzat bucuria de a fii mama pentru Franta, dar cu latura devenirii sale mistice? Nu doresc sub nicio forma sa 'desfiintez' aici jocul, pentru ca imi este cat se poate de clar ca e destinat tuturor varstelor, inclusiv persoanelor mature care sunt deja familiarizate cu istoria Ioanei D' Arc si inteleg placerea jocului, doresc doar sa atrag atentia asupra faptului ca nu ar trebui sa neglijam importanta istorica a acestei Ioana D' Arc, careia nu degeaba i-a fost acordat titlul de Sfanta Ioana si sa nu-i lasam pe cei mici sa priveasca acest personaj istoric cu superficialitate si sa n-o priveasca doar ca pe fata pe care o 'manevreaza' spre victorii in razboaie de la tastele calculatorului lor...

Relatia dintre arta actorului si arta magicianului

          Amintind in postarea anterioara despre relatia speciala dintre magie si actorie, ma simt datoare sa dezvolt un pic acest subiect.
           Asa cum magicianul creeaza prin puterea incantatiilor un nume care nu exista, asa si actorul creeaza  o lume efemera, dar atat actorul cat si magicianul, pe spatiul temporal cred cu tarie in lumea lor de fantasme.
           Prin puterea magica evocatoare, magicianul reinventeaza logosul. Prin puterea textului dramatic, actorul reinventeaza de fiecare data rostirea esentiala. Actorul ca si magicianul reinventeaza cuvantul. Regizorul, asemeni magicianului, recreeaza o lume, isi construieste din elementele scenice spectacolul universal, astfel incat atunci cand cortina se ridica se creeaza o noua lume, regizorul recreand spatiul cosmic.

De ce 'ari EL teatru&film'?

          La prima vedere aceasta formulare te duce cu gandul la simplul fapt ca este un el care are ('ari' fiind forma populara a verbului a avea) teatru&film... Corect, dar nu complet. In acesti doi ani si un pic de studiu in artele spectacolului de teatru, profesorul nostru de actorie (Cosmin Plesa) a incercat din rasputeri sa ne faca sa intelegem ca in asta consta arta actorului: in a patrunde cu mintea si cu sufletul nostru dincolo de cuvant, spre a ajunge la sufletul spectatorului. Desigur, "La inceput a fost cuvantul", dar de asta limba noastra romaneasca e atat de frumoasa, pentru ca are atatea cuvinte cu atatea sensuri, insa nu doresc sa incep acum o discutie semantica, as dori sa va canalizez atentia catre subtext. Adeseori rostim niste cuvinte, dar prin  gest, mimica, intonatie mesajul transmis e opus celui emis, nu degeaba se spune "Tonul face muzica", iata si unul din caracterele sincretice ale teatrului, caci un actor total este atat acel care poate intruchipa fara nici o diferenta cele trei dimensiuni din arta dramatica: drama, tragedie, comedie; dar si cel care dispune de o paleta cat mai complexa de mijloace de expresie specifice: cant, dans, mima, pantomima. Daca ne bucuram de aceasta diversitate oral, de ce nu am face-o si in scris? Nu avem niciun motiv sa n-o facem, pentru ca cele doua modalitati de comunicare se completeaza reciproc, la fel cum este si in cazul filmului, care face posibil ca reprezentare tot ce e imposibil in teatru... Asadar, prin 'ari EL teatru&film' fac referire la un personaj tare drag mie Ariel, din piesa Furtuna de William Shakespeare. 
        In aceasta piesa in care se da o lupta intre magia alba si magia neagra, Ariel este duhul luminii si tocmai de aceea am ales ca acest blog sa fie 'guvernat' de spiritul sau si poate sub acest insemn al binelui,ne vom 'lumina' si noi aici, dezbatand diverse aspecte din lumea teatrului si a filmului.