De ce 'ari EL teatru&film'?

          La prima vedere aceasta formulare te duce cu gandul la simplul fapt ca este un el care are ('ari' fiind forma populara a verbului a avea) teatru&film... Corect, dar nu complet. In acesti doi ani si un pic de studiu in artele spectacolului de teatru, profesorul nostru de actorie (Cosmin Plesa) a incercat din rasputeri sa ne faca sa intelegem ca in asta consta arta actorului: in a patrunde cu mintea si cu sufletul nostru dincolo de cuvant, spre a ajunge la sufletul spectatorului. Desigur, "La inceput a fost cuvantul", dar de asta limba noastra romaneasca e atat de frumoasa, pentru ca are atatea cuvinte cu atatea sensuri, insa nu doresc sa incep acum o discutie semantica, as dori sa va canalizez atentia catre subtext. Adeseori rostim niste cuvinte, dar prin  gest, mimica, intonatie mesajul transmis e opus celui emis, nu degeaba se spune "Tonul face muzica", iata si unul din caracterele sincretice ale teatrului, caci un actor total este atat acel care poate intruchipa fara nici o diferenta cele trei dimensiuni din arta dramatica: drama, tragedie, comedie; dar si cel care dispune de o paleta cat mai complexa de mijloace de expresie specifice: cant, dans, mima, pantomima. Daca ne bucuram de aceasta diversitate oral, de ce nu am face-o si in scris? Nu avem niciun motiv sa n-o facem, pentru ca cele doua modalitati de comunicare se completeaza reciproc, la fel cum este si in cazul filmului, care face posibil ca reprezentare tot ce e imposibil in teatru... Asadar, prin 'ari EL teatru&film' fac referire la un personaj tare drag mie Ariel, din piesa Furtuna de William Shakespeare. 
        In aceasta piesa in care se da o lupta intre magia alba si magia neagra, Ariel este duhul luminii si tocmai de aceea am ales ca acest blog sa fie 'guvernat' de spiritul sau si poate sub acest insemn al binelui,ne vom 'lumina' si noi aici, dezbatand diverse aspecte din lumea teatrului si a filmului.